Mihai Eminescu, ultimul mare romantic universal, repezintă, prin opera sa, un moment de cotitură în evoluţia literaturii române, înscriind-o în paradigma universalităţii. Pentru că romantismul îşi consumase deja  clipele de apogeu în prima jumătate a secolului XIX, Eminescu, debutând în 1866, topeşte în creaţia sa toate vârstele acestei  orientări , de la romantismul biedermeier la romantismul  înalt, într-o operă profund reprezentativă spiritului românesc.Poemul Luceafărul, chintesenţă temelor şi motivelor eminesciene, se înscrie în curentul romantism prin temă, accentul pus pe sensibilitate,  cosmogonii, exploatarea motivelor visului sau al metamorfozei, amestecul genurilor ( liric, epic şi dramatic) şi  al speciilor  literare ( elegie, meditaţie filozofică, idilă, eglogă, pastel),folosirea antitezei.