Camerele digitale nu folosesc film, ele înregistrând imagini cu ajutorul unui senzor electric luminos (CCD), care conţine milioane de puncte minuscule, numite pixeli. Lumina colectată de CCD este apoi transformată în informaţie şi această informaţie este stocată pe cardul de memorie al camerei. Imaginea poate fi vizualizată pe display-ul camerei, apoi poate fi descărcată pe un calculator, editată, memorată şi imprimată într-o fotografie de calitate.

        Simplitatea şi uşurinţa în folosire

                Azi, camerele digitale sunt foarte uşor de folosit, chiar mai uşor decât cele convenţionale. De fapt, modul de lucru este acelaşi ca la dispozitivele foto clasice, fără a sacrifica din calitatea şi acurateţea imaginilor. Camerele din generaţia high-end oferă posibilităţi avansate, care să satisfacă şi cele mai complexe cerinţe ale utilizatorilor.

        Diversitatea domeniilor şi aplicaţiilor

                Camerele digitale sunt folosite în diverse domenii. Datorită impactului puternic pe care l-au avut, ele sunt folosite atât în scop personal, cât şi în mediul profesional, începând cu videconferinţele pe web şi imaginile luate pentru a fi incluse în prezentări. O dată ce imaginea a fost descărcată pe calculator, este posibil ca, editând programe incluse pe majoritatea camerelor digitale, să se modifice strălucirea, contrastul, nivelul culorilor şi chiar aplicarea efectelor speciale. Imaginile pot fi trimise prin e-mail, publicate pe Internet sau imprimate în fotografii de calitate.

                Timpul foarte scurt de realizare a unei fotografii

Pentru a fi realizată, o fotografie în format clasic durează câteva zile, deoarece filmul foto trebuie developat, iar apoi trebuie făcute pozele. Acest dezavantaj este eliminat de camerele digitale, care permit efectuarea unei fotografii în timp real, totul durând câteva secunde, după care o fotografie poate fi vizualizată pe display-ul LCD şi, dacă nu corespunde cerinţelor, poate fi ştearsă.

Dubla funcţionalitate

                Camerele digitale transformă intensităţile luminii în medii de stocare electronice (pe un hard disk sau un disc flash). Camerele digitale pot fi camere foto sau camere video sau ambele posibilităţi. Ca şi camerele analogice, camerele digitale permit captarea unui flux continuu de informaţii şi înregistrarea instantanee de fotografii. Unele camere permit comutarea între cele două moduri, permiţând ca o cameră foto să fie folosită şi pentru videoconferinţe. Totuşi, modul video necesită ataşarea camerei la un calculator şi poate însemna o rezoluţie mai scăzută. De asemenea, unele camere video includ softul necesar, care să permită crearea unei colecţii de fotografii instantanee dintr-un format video continuu.

                Calitatea imaginii

Doi factori pot afecta calitatea şi mărimea imaginii captate cu o cameră digitală: compresia imaginii şi rezoluţia.

Compresia imaginii. Comprimând o imagine, se reduce spaţiul de memorie care este alocat imaginii şi se permite ca mai multe imagini să fie stocate pe cardul de memorie sau pe disc. Cu o cameră digitală modernă, o imagine necomprimată de calitate medie poate ocupa zeci sau chiar sute de MB pe cardul de memorie. Cum majoritatea camerelor digitale au o memorie de 1¸2 GB, compresia trebuie folosită pentru a reduce mărimea imaginii, astfel încât să se poată stoca pe un singur card de memorie cât mai multe imagini. Dezavantajul de a comprima o imagine este că se pierde din calitate. Folosind compresia JPEG (cel mai comun format de compresie) se face un compromis între mărimea imaginii şi calitatea ei. Utilizatorul unei camere digitale are opţiunea de a alege între diferitele niveluri de compresie, pentru a conveni cerinţelor. Compresia poate fi, de asemenea, modificată după ce imaginea a fost descărcată pe calculator. Oricum, nu este posibilă decompresia unei imagini.

Rezoluţia. Este al doilea factor care influenţează mărimea şi calitatea imaginii produse cu o cameră digitală. Aceasta este direct proporţională cu numărul de pixeli pe care îi are camera pe CCD. Mai mulţi pixeli înseamnă rezoluţie mai mare. Cu o rezoluţie mai mare se poate obţine o fotografie mai bună decât cu o rezoluţie mai mică, dar, în acelaşi timp, se ocupă mai mult spaţiu de memorie, deoarece cantitatea de informaţie este mai mare. Diferitele rezoluţii ale imaginilor pot fi selectate de utilizatorul camerei digitale. O imagine care va fi pusă pe un site poate fi făcută cu o rezoluţie mai scăzută, în timp ce o imagine care va fi imprimată trebuie făcută la rezoluţie ridicată.

Cu cât rezoluţia este mai ridicată, cu atât imaginea este mai detaliată. O rezoluţie scăzută, cum ar fi 640´480, este mai mult decât suficientă pentru a publica fotografii pe Internet sau pentru a le vizualiza pe ecranul unui monitor. În schimb, pentru a imprima imagini trebuie o rezoluţie ridicată. De asemenea, trebuie ca imprimanta să poată lucra la aceeaşi rezoluţie.

Gama de rezoluţii standard este următoarea:

·         640´480:      Minimum Computer Resolution;

·         1024´768:    Film Resolution of 3”´5” print;

·         1280´960:    Film Resolution of 4”´6” print,

·         1600´1200: Film Resolution of 8”´10” print,

·         1920´1600:  Very High Resolution.

Există şi valori mai înalte de rezoluţie, pentru soluţii profesionale.

        Capacitatea (memoria) camerei digitale

Memoria camerei digitale poate afecta numărul de fotografii sau de imagini care se pot face şi stoca, până să fie transferate pe un calculator. Camerele au un mediu de stocare detaşabil, cum ar fi un flash card sau un floppy disk. Multe camere vin dotate cu un display LCD, care permite vizualizarea imaginilor captate. Imaginile pot fi şterse dacă nu corespund, ceea ce constituie un mare avantaj, permiţând gestionarea corespunzătoare a memoriei. De exemplu, o cameră cu 200 MB memorie poate stoca între 1.000 şi 5.000 de fotografii, numărul lor depinzând de rezoluţia mai scăzută sau mai ridicată pe care o pot avea fotografiile. O cameră cu memorie de 400 MB poate stoca aproximativ 7.500 de fotografii. Camerele digitale din gama high-end sunt dotate cu 2 GB memorie, permiţând stocarea a mii de fotografii sau a 20 de minute în format video şi audio.

                Zoom-ul optic

Un zoom optic măreşte imaginea folosind un sistem focal de lentile. Nivelul de amplificare este exprimat în grade de amplificare, ca de exemplu, 2´ sau 3´. Un zoom optic de 2´, de exemplu, înseamnă că dacă lungimea focală a camerei este de 50 mm, aceasta are posibilitatea să focalizeze o imagine până la 100 mm. Mai mult de 50% din camerele digitale existente dispun de zoom optic. Zoom-ul optic este cuprins de obicei între 0 şi 50´.

        Dispozitivele adiţionale ale camerelor

Calitatea imaginii depinde de rezoluţia şi tipul lentilelor. Lentilele joacă un rol foarte important în calitatea imaginii. Majoritatea camerelor sunt dotate cu lentile de plastic cu focus-fix, distanţa focală de fotografiere fixă. Lentilele din sticlă au o calitate superioară celor din plastic.

                De asemenea, se pot ataşa lentile în plus faţă de cele cu care este deja dotată camera. În timp ce lentilele ataşate nu sunt la fel de adaptabile ca lentilele interschimbabile, ele oferă alternativa fotografierii folosind un teleobiectiv cu un unghi larg de deschidere. Nu toate camerele dispun de această facilitate. Lentilele macro permit realizarea fotografiilor de la distanţe foarte mici sau pentru obiecte foarte mici, de exemplu, un timbru sau o insectă.

Autofocalizarea şi opţiunile de zoom permit mai multă flexibilitate. Dispozitivul de flash (blitz) şi opţiunile de stocare (atât memorie internă, cât şi dispozitivele externe de stocare) merită luate în considerare pentru o decizie cât mai bună în procesul de achiziţionare a unui astfel de dispozitiv.

Unele camere includ un dispozitiv care permite scrierea câtorva notiţe pe fotografiile făcute. Altele includ un microfon, pentru a putea înregistra şi sunete o dată cu fotografiile făcute. Altele oferă un conector NTSC pentru ieşire video, care permite ataşarea camerei la un televizor sau un video şi afişarea imaginilor pe ecran. Aceste porturi permit şi prelucrarea imaginilor. Folosind un cablu video-out, se poate expune prezentarea pe orice TV.

Cele mai multe camere digitale vin dotate cu cabluri şi softul de care este nevoie pentru transferul, editarea şi prelucrarea fotografiilor. Dar, din păcate, nu toate softurile sunt compatibile. Adobe Photo Deluxe este unul dintre cele mai bune softuri cu care vin dotate camerele digitale.

        Interfaţa camerelor digitale

Camera digitală trebuie conectată la calculator sau laptop, pentru a putea transfera imagini. Există câteva moduri de realizare a acestei conexiuni.

Camerele pot fi conectate în felul următor:

·         pe portul serial;

·         pe portul paralel;

·         pe portul USB (mai răspândit);

·         pe portul SCSI;

·         pe portul de infraroşu;

·         prin tehnologia Bluetooth.

                Interfaţa paralelă transferă mai multe informaţii simultan, fiind mai rapidă decât interfaţa serială, care trimite un singur bit o dată. Camerele digitale pot fi conectate pe un port SCSI (Small Computer System Interface), interfaţă care permite 7 sau 15 periferice conectate la o singură placă de extensie. Datele se transferă cu o rată de 5 MB/s (SCSI) sau 10¸20 MB/s (SCSI-2).

Portul USB oferă un transfer mult mai bun decât cel paralel sau serial. De asemenea, fără a folosi cablu, se poate conecta prin portul de infraroşu, în special cu un notebook sau cu o imprimantă portabilă, care dispun de acest port, şi se pot imprima imaginile direct de pe cameră, dezavantajul fiind că, la acest tip, de port transferul se face cu o rată mai redusă.

                Unele camere digitale sunt concepute cu floppy disk de 3,5”, ceea ce face posibil transferul informaţiei la un calculator.

                Dimensiunile camerelor

Dimensiunea camerelor este un criteriu de a clasifica camerele în funcţie de mărime şi greutate. Astfel, camerele se împart în:

·         camere de buzunar: au dimensiuni foarte mici şi pot fi introduse în buzunar. De obicei, acestea sunt foarte uşoare şi au lungimea în jur de 10–11 cm şi grosimea de 3–4 cm, fiind aproape plate.

·         camere de mărime medie (vezi figura 6.9): sunt puţin mai mari decât cele de buzunar, în special în grosime şi greutate. Majoritatea camerelor digitale sunt camere de mărime medie.

·         camere de tip SLR: sunt camere digitale care arată ca o cameră standard SLR (Single-Lens Reflex). Sunt mai mari decât o cameră de tip mediu şi, de obicei, au o formă dreptunghiulară, cu o proeminenţă a lentilelor, şi cântăresc aproximativ 400–500 g.

Fig. 6.9. Cameră foto digitală de dimensiune medie