În momentul în care au apărut pe piaţă, camerele digitale au
fost realizate pentru două pieţe distincte: utilizatorii particulari şi
profesioniştii. În cazul primei categorii, se punea accent pe
accesibilitatea produsului, iar, în celălalt caz, conta foarte mult
calitatea. Calitatea însemna o rezoluţie ridicată (peste 1024´768 pixeli), posibilitate de zoom, capacitate de stocare mare etc.
O dată cu trecerea
perioadei de început, pretenţiile au crescut, forţând creşterea
calităţii şi micşorarea preţului de achiziţie.
Producătorii de aparate digitale şi-au concentrat atenţia asupra
numărului de senzori aflaţi în CCD. Fiecare senzor reprezentând un
pixel, realizarea unei rezoluţii mari a impus un număr mare de
senzori. Pentru captarea unei imagini comparabile cu cea a unei fotografii
obişnuite, este nevoie de o rezoluţie de 1600´1200 pixeli.
Deşi preţul a
rămas pentru unii doritori o piedică în achiziţionarea acestui
produs, avantajele lui rămân de necontestat. În primul rând, se
elimină riscul de a pierde imaginile prin voalarea filmului sau ruperea
lui în interiorul aparatului foto. Imaginile preluate de camera digitală
pot fi imediat transferate unui calculator sau vizualizate pe ecranul LCD (Liquid Crystal Display), cu care multe
dintre ele sunt dotate. Pentru a obţine imagini de calitate, este nevoie
de rezoluţii corespunzătoare, ceea ce implică şi capacitate
de stocare mare. Acest neajuns a fost eliminat prin introducerea memoriilor flash sau prin posibilitatea de upgrade a memoriei.
O soluţie interesantă a
fost oferită de compania Sony, pentru stocarea imaginilor fiind
folosită o dischetă obişnuită. În afară de acestea,
unele camere sunt dotate cu un conector pentru legarea la un VHS sau la un
televizor, putând fi astfel folosite şi pe post de camere video.
Sanyo Electronic, Olympus Optical şi Hitachi Maxwell au dezvoltat un iD
Photo (intelligent Disk Photo)
magneto-optic, care reprezintă un nou format standard pentru mediile de
stocare ale camerelor digitale. Bazat pe standardul AS-MO, sistemul este
încorporat în iD Photo prin
colecţia de tehnologii de la cele trei companii. Este destinat folosirii
în camerele foto digitale, dar şi în camerele
video. iD Photo are capacitatea
iniţială de 730 MB, surclasând CD-urile clasice, fiind cea mai
mică unitate reinscriptibilă, cu doar 55 mm în diametru. Cu iD Photo, datele pot fi rescrise la
viteze mai mari de peste un milion de ori şi pentru perioade nedeterminate
de timp. Cardurile CompactFlash şi SmartMedia erau alegerea
potrivită pentru stocarea imaginilor în camerele digitale, dar capacitatea
de stocare redusă şi necesitatea transferului de imagini în
calculator le-au consacrat ca memorii pentru stocare temporară. Cu iD Photo, a devenit posibilă
stocarea unei cantităţi mari de imagini şisecvenţe video, permiţând realizarea de albume
electronice. În curând, iD Photo va
deveni standardul pentru stocarea imaginilor pe camere digitale, cele trei
firme având aprobarea altor companii în acest sens.
Camerele foto digitale au anumite caracteristici, care diferă de la un
producător la altul. Fiecare producător încearcă să
pună pe piaţă dispozitive cât mai performante şi cât mai
atractive.