Program de monitorizare cu ultrasunete
Aceasta
lucrare isi propune sa realizeze o aplicatie tomografica de monitorizare a pacientului
folosind metode (ne)invazive de studiu a imaginilor medicale tridimensionale cu
ajutorul tehnologiei ultrasunetelor.
2.
Introducere teoretica
Tomografia
este tehnica de evidentiere a leziunilor mascate de tesuturi sanatoase si care,
din acest motiv, sunt invizibile prin radiografie obisnuita.
Unele
exemple de aplicatii ale tomografiei sunt urmatoarele:
·
studiul
capului – se poate face diferenta intre materia
alba si cea cenusie, o buna definire a interfetei os-creier, o clara prezentare
a regiunii fosei posterioare;
·
studiul
corpului – asigura inalta calitate a imaginii in
toate ariile corpului, in special detectia leziunilor ficatului si
mezenteriilor vasculare;
·
studiul
coloanei vertebrale – ofera imagini ale radacinilor
nervoase;
·
studii
asupra trunchiului (pieptului) – s-a permis
vizualizarea tesutului pulmonar si, in particular, eventualele mici calcifieri;
·
studii
de detalii fine – se pot delimita chiar si cele mai mici
structuri din urechea interna.
Recent
cu ajutorul tomografelor se pot face urmatoarele tipuri de scanari:
·
radiografii axiale ale
ariilor studiate, pana la scanarea
planelor axiale;
·
scanari
axiale – operatorul are posibilitatea de a alege diferite grosimi ale planului
axial sau poate efectua chiar biopsii.
Tomograful
conventional - este o tehnica speciala de raze X care inlatura formele unor
structuri suprapuse pentru a arata mult mai clar principalele structuri care
trebuie examinate. Tubul de raze X si filmul sunt conectate printr-o tija care
se roteste in jurul unui punct de sprijin. Suprafata punctului de sprijin este
numita plan focal si imaginile de pe aceasta suprafata vor fi in focarul
filmului. Obiectele aflate deasupra si dedesubtul planului focal sunt
estompate. Aceasta tehnica este folosita in radiografie si, in particular, este
folositoare atunci cand se doreste focalizarea unui tesut la o distanta anume
in organism.
3.
Descrierea evolutiei programului si desfasurarea lucrarii
3.1.
Ultrasunete
3D
Pentru
a afla mai multe informatii despre ultrasunete 3D se apeleaza cu ajutorul
butonului stang al mouse-lui fereastra GENERAL INFORMATION, pentru vizualizarea
imaginilor tridimensionale ale vasculaturii rinichilor – fereastra 3D IMAGE OF
KIDNEY VASCULATURE si pentru a vizualiza
imaginile digitale 3DI – fereastra DIGITAL 3DI IMAGE.
3.1.1. Informatii
generale
·
ATL
3D CPA ii permite utilizatorului sa creeze
cateva imagini tridimensionale rotative in mai putin de un minut.
·
3D
CPA permite lucratorului accesul la o imagine
rotativa tridimensionala a intregului corp in analiza. Aceasta este o
reprezentara mai realista si mai naturala a datelor diagnostice, care permite
utilizatorului sa observe vasele in adancime si arata modul lor de
interconectare.
3.1.2. Sonografia de
inalta tehnicitate
Reprezentarea
sonografica a avut o dezvoltare considerabila in ultimul timp, devenind o
tehnologie raspandita pe scara larga. Accesul tehnicii de calcul a extins
posibilitatile de achizitionare, afisare si stocare a datelor volumetrice.
Interesul vis-a-vis de reprezentarea sonografica a crescut, iar programele de
cercetare si activitatea comerciala a cunoscut o dezvoltare rapida. Acest
interes este evidentiat de numarul prezentarilor stiintifice al articolelor
publicate, al traficului pe Internet si al expozitiilor comerciale.
Reprezentarea sonografica va fi in curand o parte curenta a diagnosticarii si
intretinerilor pacientilor.
Sonografia
bidimensionala in timp real a adus contributii importante in analiza
pacientilor, dar sunt cazuri cand este mai dificil sa se obtina o imagine
tridimensionala a anatomiei pacientului. Cazurile mai complexe creeaza probleme
si specialistilor in a intelege anatomic 3D bazandu-se pe imagini
bidimensionale.
Sonografia clasica prezinta imensul
avantaj de a nu afecta organismul pacientului pe termen lung. Desi ele sunt
tehnici invazive, pot fi folosite un timp mai indelungat cu un anumit pacient,
deoarece nu prezinta efecte de tip cumulativ (cum ar fi doza de radiatie absorbita
in cazul examenelor si tratamentului cu radiatii de inalta energie – X, gama)
caracteristice altor metode.
Insa prezinta si niste dezavantaje,
principalul fiind acela ca nu se pot obtine imagini clare la adancime mare.
Aceasta se intampla deoarece coeficientul de atenuare a ultrasunetelor este
aproximativ liniar crescator cu frecventa incepand de la 1 MHz. Aceasta face,
de exemplu, ca frecventele mai mari de 3,5 MHz sa nu poata fi folosite pentru
investigatii transcutaneice ale organelor abdominale si pelviene la adulti.
Integrarea
imaginii obtinute asupra unor zone ale pacientului cu reprezentarea sonografica
pot permite o vizualizare mai buna in aceste situatii si stabilirea unui
diagnostic mai corect. Reprezentarea sonografica are si un rol important in
asigurarea pacientilor.
3.1.3. Metode
volumetrice
In
general, sistemele de reprezentare sonografica folosesc un traductor
unidimensional a carui pozitie este monitorizata de un senzor. Datele de
pozitionare sunt obtinute folosindu-se o varietate de mecanisme de translatie
sau rotatie si un senzor de pozitie care poate fi electromagnetic, acustic sau
optic.
Imaginile
si datele de pozitionare sunt inmagazinate intr-un computer pe timpul
colectarii de date pentru fazele ulterioare necesare creari unui set de date.
Dupa ce volumul este construit, se folosesc algoritmi specializati pentru a
mari imaginea, pentru a analiza si a vizualiza. Timpul necesar acestui proces
poate fi de la cateva secunde la cateva minute.
Volumul
de date stocat depinde de datele colectiei si de numarul de imagini luate.
Timpul de studiu poate sa influenteze necesarul de stocat. De exemplu o scanare
statica a fetei fetusului poate necesita
doar 5 sec de date cu 10 cadre/sec, in timp ce o examinare cardiaca necesita
intre 30 si 45 sec de date la 30 cadre/sec. Colectarea de date color necesita
spatiu si procesare-implementare.
Indiferent
de tehnica folosita, datele volumetrice se obtin prin colectarea unei serii de
imagini bidimensionale si prin plasarea fiecarei imagini la locul ei in volum.
Sistemele care colecteaza fiecare imagine folosind un pas mecanic al
traductorului de fapt copiaza imaginile bidimensionale pentru a crea volumul,
pe cand sistemele care folosesc o tehnica aleatoare de colectare trebuie sa
inregistreze fiecare sectiune din volum cu ajutorul unor calcule
trigonometrice.
In
cazul studiului circulatiei intracraniene, colectarea se face din ambele parti
ale capului prin fereastra temporala si sunt combinate folosind datele
senzorului de pozitie pentru a defini volume.
Sistemele
de reprezentare sonografica care integreaza traductorul volumetric si sistemul de pozitionare cu
reprezentatorul sonografic au acces direct la datele prezentate in crearea
imaginii bidimensionale. Incorporarea datelor permite masurarea distantelor, a
suprafetelor si a volumelor. Sistemele care adauga sesizarea pozitiei la
sistemele comerciale existente necesita un proces de calibrare mai complex la
setarea initiala pentru a obtine date de calitate. Sistemele care colecteaza
date color trebuie sa proiecteze atat date color cat si date alb-negru pe volum
sau sa separe datele color de datele alb-negru, in functie de scopul
diagnosticului si al vizualizarii.
Prezentarea
dinamicii cardiace sau a fluxului sanguin necesita o metoda pentru a sincroniza datele cu momentele de timp in
ciclul cardiac. In general, datele cardiace sunt obtinute folosind semnalul ECG
provenit de la electrodul de pe pacient pentru a furniza un semnal pentru
colectarea datelor. Fie se obtine o imagine la un moment dat in ciclul cardiac,
fie semnalul este folosit pentru a separa toate imaginile colectate in partea
necesara din ciclul cardiac. Sincronizarea imaginilor cu semnale fiziologice
necesita loc mare de stocare a datelor, volum mare de analiza si de afisare.
Un
avantaj al reprezentarii sonografice este acela ca citirea datelor poate fi
facuta la consola dupa ce pacientul a parasit clinica. Experienta a aratat ca
intelegerea si capacitatea de recunoastere a celui care studiaza sunt
amplificate cand se reorienteaza datele volumetrice la o pozitie anatomica
standard. De exemplu, inima este mai usor de evaluat orientand-o vertical cu
marile artere in sus si cu ventriculele in jos, decat vizualizand-o lateral.
Datele
volumelor sonografice pot furniza si informatii calitative referitoaree la
marimea organelor si la volumul lor. In timp ce imaginile sonografice
bidimensionale permit masurarea distantelor cu precizie, precum si masurarea
limitata a circumferintei (volumului), sonografia volumetrica permite masurarea
volumelor cu precizie.
Majoritatea
masuratorilor volumetrice facute folosindu-se metode conventionale au o eroare
de ±
5 % daca organele au forme regulate (de ex. sferice), insa au o eroare de cca ±
20 % la organele neregulate.
Studii
recente au aratat ca distanta si volumul pot fi masurate cu o eroare de sub 5 %
pentru organele regulate si neregulate folosind metode volumetrice sonografice.
3.1.4. Experienta
clinica
Experienta
clinica cu reprezentarea volumetrica sonografica a demonstrat ca exista
posibilitati clare pentru aceasta tehnica sa modifice diagnosticul si
intretinerea pacientilor. In timp ce impactul clinic final ramane inca
necunoscut, rezultatele la zi sunt incurajatoare. Multe sisteme de organe
principale au fost studiate cu ajutorul reprezentarii sonografice dintre care
prostata, carotidele, structurile vasculare cerebrale, abdomenul, sanii, inima
si fetusul.
Structurile
curbe asemenea scheletului fetusului, inclusiv craniul, coloana vertebrala si
extremitatile, pot fi studiate mai in detaliu cu ajutorul reprezentarii
sonografice fata de sonografia bidimensionala. Reprezentarea volumetrica a
structurilor de piele ale fetusului arata o anatomie mai completa a
suprafetelor decat cu 2-DUS.
Investigarea
aparatului circulator folosind culori a inclus studierea carotidei vaselor
intracraniene, a placentei si a altor organe. Informatiile referitoare la
circulatia sangelui pot fi extrase din semnalele pielii reprezentate
volumetric. Functia inimii fetusului poate fi studiata la o serie de date
volumetrice pe tot timpul ciclului cardiac si revazut ca o reprezentare
dinamica din mai multe unghiuri fara a necesita un semnal electrocardiografic.
Tehnicile
de reprezentare volumetrica sunt de asemenea folositoare in reprezentarile
ginecologice, mai ales pentru a putea
obtine o imagine a uterului, ceea ce nu este posibil cu 2-DUS. Ultrasunetele 3D
mai sunt folosite la evaluarea anatomiei uterului si la determinarea
anomalitatilor congenitale.
3.2. Ultrasunete
musculoskeletal
Cu
ajutorul mouse-lui se apeleaza pe rand ferestrele: GENERAL INFORMATION,
ULTRASOUND IMAGE PORTFOLIO, WRIST PROTOCOL GUIDE, SHOULDER PROTOCOL GUIDE.
Ultrasunetele
musculoskeletal pot furniza rezolutii ale detaliilor de exceptie, precum si diferentierea
tesuturilor. In special capetele de scanare CL 10-5 si L 10-5
permit utilizatorului sa vada detaliile mai clar decat inainte, de la
constructia izotropica a tendonului si pana la subtilele anomalitati
intratendoniene.
Ulrasunetele
permit doctorilor sa obtina informatii despre tesuturile moi in miscare in timp
real cu informarea pe loc a pacientului.
3.2.1. Delimitari
anatomice in tehnica de reprezentare
In
planul reprezentarii transversale artera are o delimitare mediana.
Reprezentarea trebuie facuta cu capul scanner-ului intr-un plan perpendicular
pe suprafata tendonului pentru a elimina efectul anizotropic.
Tunelul
contine tendoanele flexor. In planul reprezentarii longitudinale nervul apare
paralel cu tendoanele flexor digtorum.
·
Tehnica
Scanarea
se face cel mai bine cu un cap liniar de mare rezolutie. Pacientul este
examinat stand pe un scaun rotativ, examinatorul stand lateral fata de umarul
cu probleme.
·
Tendonul bicepsului
Se
examineaza tendonul proximal al bicepsului in plan transversal. Se studiaza
panta sa eliminand luxarea sau dizlocarea.
·
Tendonul subscapuloris
Intorcandu-ne
la planul transversal, se examineaza tendonul subscapuloris. Studierea trebuie
facuta cu bratul in pozitie neutra si rotit exterior, atat in plan longitudinal
cat si transversal.
·
Tendonul supraspivatus
Pentru
a examina tendoanele ramase, bratul trebuie sa fie hiperextins si rotit in
interior. Se misca capul scanner-ului deasupra tendonului supraspivatus si se
noteaza anomalitati osoase ale conturului.
3.3. Reprezentarea in
contrast si armonica
Se
apeleaza cu ajutorul mouse-lui ferestrele: GENERAL INFORMATION, ULTRASOUND
IMAGING PORTFOLIO.
3.3.1. Informatii
generale
Campul
de diagnosticare cu reprezentari cu ultrasunete este pe cale de a suferi modificari
substantiale. Din cauza diferentelor de proprietati acustice dintre bulele cu
gaz, sange si plasma care le inconjoara, ecranele ultrasunetelor pot fi
crescute pana la 25 dB. Aceasta crestere extraordinara a intensitatii este
rezultatul unei fericite coincidente: bulele suficient de mici pentru a
patrunde in capilarele plamanilor rezoneaza in banda de ultrasunete de la 2 la
10 MHz folosita la reprezentarea diagnosticului.
Acest
fenomen de rezonanta creste abilitatea de impartire cu pana la 3 ordine de
magnitudine. Stabilitatea si persistenta devin probleme majore pentru
microbulele mai mici de 10 mm.
Bulele de aceste marimi rezista cu solutia doar intr-o perioada relativ scurta
de timp. Agentii de generatia a 3-a, asemeni lui MRR-115, pot produce cresteri
paraclinice. In consecinta, acesti agenti vor produce si cresteri Doppler
foarte bune, mai ales in combinatie cu noile tehnici CAI.
3.3.2. Aplicatii
tehnice
In
scanarile Doppler suboptimale, o crestere a pietei in increderea diagnosticarii
este fezabila dupa aplicarea contrastului.
La
folosirea cresterii contrastului pe scala alb-negru se pot detecta scheme pe un
organ, precum si diferente in zone normale si bolnave. Acestea sunt criterii
suportate deja, folosite pe scara larga in CT si MRI.
Sunt
posibile aplicatii complet noi si unice ale ultrasunetelor, cum ar fi
detectarea presiunii la depozitare si a agentilor de livrare care sunt fie
specifici organului, fie bolii.
Posibilitatea
crearii contrastului pentru a accentua in mod special un tesut aparte, normal
sau bolnav, are o semnificatie clinica deosebita. Ruptura bulei produce un val
de presiune tranzitiv care rezulta intr-o schema mozaic colorata specific din
tesuturile continand agentul respectiv. Acest efect a fost denumit emisia acustica indusa.
Tumorile
ficatului care inlocuiesc celulele normale nu vor prezenta schema mozaic
colorata si pot astfel sa fie identificate foarte usor chiar cand leziunea este
de doar 3x4 mm. Este important sa se inteleaga ca schema de culoare a tensiunii
acustice nu reprezinta interactiunea dintre agenti si unda de ultrasunete
incidenta.
Reprezentarea
armonica este o tehnica noua, care deschide posibilitatea masurarii perfuziilor
de sange sau a circulatiei capilare – o problema importanta din punct de vedere
clinic. Foloseste proprietatile nonlineare ale agentilor contrast de
transmitere pe frecventa fundamentala a traductorului si receptionand pe cea
armonica. Bula actioneaza ca oscilator armonic, astfel incat semnalele ecran
accentuate prin contrast contin componente energetice semnificative cu armonici
inalte, pe cand ecourile tesuturilor nu.
Imaginile
3D luate folosind CAI ar trebui sa poata arata vasele mici si sa permita o mai
buna reprezentare a morfologiei vasculare. Aceasta poate avea o importanta
clinica in reprezentarea tumorilor, dupa cum s-a aratat mai sus. Un alt mod de
a imbunatati imaginile 3D este adaugarea contrastului.
3.4. Ultrasunete
introoperative cu sistemul HDI 3000
Se
apeleaza cu ajutorul mouse-lui ferestrele: GENERAL INFORMATION, ULTRASOUND
IMAGE PORTFOLIO.
3.4.1. Informatii
generale
Informatiile vitale parvenite la momentul procedurii au un
impact pozitiv asupra rezultatului operatiei, atat din punct de vedere clinic,
cat si economic.
Crearea
acelor capete introoperative 3 Eutos unice si ergonomice, CL 10-5,
CT 8-4 si LI 9-5 asigura diferentierea exceptionala a
tesuturilor si rezolutia inalta a detaliilor sistemului HDI 3000, aflat la
indemana chirurgilor in timpul procedurilor vasculare, pe ficat pe bila sau
pancreas.
Chirurgii
pot tot mai mult sa se bazeze pe ultrasunetele introoperative in a-i ajuta
la diagnosticare in timpul chirurgiei si
pentru valori de precizie.
3.4.2. Ultrasonografia
intraoperatorie (IONS)
Ultrasonografia
intraoperatorie (IONS) este unul dintre cele mai dinamice aspecte ale
reprezentarii diagnostice. In timp ce exista aplicatii suficiente ale IONS in
neurochirurgie, chirurgie vasculara si in alte zone, majoritatea cererilor
recente au venit din campul chirurgiei abdominale. Senzitivitatea detectarii
leziunilor pe ficat este superioara oricaror alte forme de reprezentare. IONS
va detecta intre 25 % si 35 % mai multe leziuni pe ficat decat reprezentarile
conventionale preoperative, incluzand scanare CT imbunatatita prin contrast,
MRI si ultrasunete transabdominale. Leziunile mici de 3-5 mm se vad de obicei
intraoperativ, iar majoritatea leziunilor scapate la reprezentarile
preoperatorii au mai putin de 1-2 cm.
Tehnici
de reprezentare avansate asemenea portografiei arteriale (CTAP) au o
sensibilitate mai ridicata pentru detectarea leziunilor, dar sunt totusi intre
5 % si 10 % mai slabe decat IONS.
Sensibilitatea
CTAP este posibila cu costul unei specificitati scazute, mai ales in cazul
leziunilor mai mici de 1 mm. Anomaliile de perfuzie pot duce la semnale false
ale CTAP-ului. Rapoartele preliminare ale scanarilor CT sugereaza o
sensibiliate crescuta la detectarea leziunilor pe ficat, dar oricum mai mica
decat CTAT.
IONS
ramane cea mai sensibila metoda de detectare a atomilor pe ficat si, in timp ce unele leziuni pe ficat
scapate la reprezentarile preoperatorii pot fi vazute sau palpate de catre
chirurg, majoritatea leziunilor vizualizate cu ajutorul IONS nu sunt nici
vizibile, nici palpabile.
S-a
stabilit ca scoaterea neoplasmelor pe ficat prelungeste viata, iar majoritatea
studiilor asupra metodelor alternativ-neurochirurgicale, cum ar fi
chimoterapia, au avut un efect minim sau nul asupra pacientului.
In
timp ce sondele standard cu ultrasunete pot fi folosite intraoperator,
rezultatele optime necesita un design special al sondei. Fie sondele liniare,
fie cele usor convexe pot fi folosite cu succes, iar frecventa optima este de 5
MHz. Aceasta furnizeaza o rezolutie spatiala suficienta pentru vizualizarea
leziunilor mici de 3 pana la 5 mm si permite o penetrare de pana la 12 cm in
parenchyma ficatului.
Aceasta
permite scanarea ficatului de pe suprafata anteriora, ceea ce salveaza timp si
furnizeaza o evaluare mai completa a ficatului.
Sondele
IONS pot fi construite si intr-o configuratie laterala, cu zona de unde
orientata perpendicular. Ideal, zona de reprezentare ar trebui sa fie de cel
putin 3 cm in lungime pentru constructiile convexe si minim 4 cm in lungime
pentru constructiile liniare. Aceasta permite reprezentarea eficienta a
ficatului, scanand direct in jos catre margine. Sonda se muta apoi catre
dreapta in functie de marimea zonei si se scaneaza din nou din varf catre baza
cu campurile suprapunandu-se. In acest fel, intregul ficat se poate scana in 6
pana la 10 treceri, in functie de lungimea sondei.
O
parte din aceasta se poate datora temerilor cu privire la ponderea timpului pe
perioada studiului cu ultrasunte in camera de operare. S-a descoperit totusi ca
informatiile sunt tot atat de importante pentru chirurgi, astfel incat acestia
sunt mai mult decat dispusi sa ajute la maximizarea timpului radiologului.
IONS-ul
este important in marcarea granitelor
adanci ale tumorii pentru a stabili marginile sanatoase ale inciziei.
IONS
este de asemenea important in determinarea rezervei vasculare si a drenajului,
inclusiv in definirea flexurilor arteriale hepatice aberante sau a drenajului
venos care poate avea un impact considerabil asupra deciziei de a opera sau nu
o tumoare. O artera hepatica dreapta sau stanga poate limita operatia datorita
potentialelor probleme musculare.
IONS
este de asemenea eficace in ghidarea interventiilor tehnice ca: aspirarea
chisturilor sau a colectarilor de fluide, a abceselor, a tumorilor nepalpabile
precum si ghidarea tehnicilor ablative focale.
Interventia
cryochirurgicala asupra tumorilor primare si metastazice la ficat a fost o
problema studiata special. In ultimii ani cryochirurgia prin ghidare cu
ultrasunete a fost folosita pentru a trata pacientii cu cancer la ficat, primar
sau metastazic, fie ca tratament primar pentru pacientii neoperabili din cauza
localizarii tumorii si a lipsei ficatului de rezerva, fie in conjunctie cu
operarea tumorii pe un loc si cryoperarea altor locuri bolnave. Ghidarea cu
ultrasunete este esentiala pentru plasarea cu acuratete a sondelor si urmarirea
operatiei.
IONS
este folosit si in confirmarea naturii leziunilor mici observate la studiile
preoperatorii. Zonele gaurilor locale sunt deseori mari si deformabile prin
palpare in timpul IONS. Folosirea ultrasunetelor intraoperatorii in interventiile
pe ficat este esentiala in toate centrele care efectueaza chirurgie la cancerul
la ficat.
3.5. Prezentarea
sanilor
Se
apeleaza cu ajutorul mouse-lui ferestrele: ULTRASOUND IMAGE PORTFOLIO si BREAST
PROTOCOL GUIDE
3.5.1. Informatii
generale
Sistemul
de ultrasunete Ultramark 9 cu HDI si
cap de scanare tip L 10-5 este indicat ca ideal pentru monografie si
examinare fizica in scopul furnizarii unui grad inalt de incredere in
diferentierea leziunilor suspicioase benigne si maligne.
3.5.2. Informatiile de
protocol ale sanilor
Ultrasunetele
pe sani s-au folosit cu protocoale de examinare evoluand continuu, bazandu-se
pe calitatea imaginilor curente ale echipamentelor.
Sonografia
furnizeaza o imagine tomografica a sanului fara radiatie ionizata. Noile
descoperiri in tehnologia digitala aduc beneficii in plus ca un complement
folositor mamografiei si examinarii fizice in evaluarea bolilor de sani.
Folosirea ultrasunetelor HDI in mamografie furnizeaza o incredere sporita in
diferentierea leziunilor solide pentru a le determina pe acelea benigne,
reducand nevoia bioxiei la multe leziuni nedeterminabile pe mamograme.
3.5.3. Anatomia
sanilor
Sonografia
sanilor necesita ca sonologul sau sonograful sa aiba o intelegere a anatomiei
sanului. Prezentarea sonografica a sanului, compus din grasimi, tesut fibros si
glandular, depinde mult de stratul hormonal al pacientului.
Pielea
apare ca o zona luminata de-a lungul sanului. Grosimea normala este intre 2 si
3 mm. Grasimea subcutanata este intre piele si tesutul fibroglandular. Muschii
pectorali se pot vedea doar sonografic si doar pe directia fibrelor. Ei apar
deasupra coapselor si paralel cu pielea.
·
Tehnica
Examinarea
sanului cu ultrasunete necesita o reprezentare prealabila a mamogramei, un bun examen
fizic si un istoric al pacientului.
Dupa
instalarea istoricului pacientului, a monogramelor si examenului fizic,
examenul sanului poate incepe. Pacientul este scanat cu mana fie deasupra
capului, fie pe sold cu cotul inspre inapoi. Aceasta face ca sanul sa se
extinda de-a lungul muschiului pectoral. In functie de marimea sanului sunt
necesare sau nu mai multe pozitii de scanare.
Sanul
este scanat cu un cap de frecventa inalta (7 - 10 MHz). Se poate scana
longitudinal sau transversal. Indiferent de metoda folosita, sanul trebuie
examinat in cel putin doua planuri
ortogonale atunci cand este identificata o masa straina.
De
asemenea, sanul trebuie etichetat doar in timpul scanarii. In timp ce cea mai
frecventa metoda de etichetare este cea “cu fata la ceas”, altii prefera
impartirea sanului in patru cadrane. Indiferent de metoda folosita, trebuie
pastrata consistenta pentru a permite reproducerea in scanarile ulterioare,
precum si controlul calitatii reprezentarilor.
Este
important sa se acorde o atentie deosebita zonei sfarcului la scanare,
putandu-se obtine o umbra.
3.5.4. Indicatii
pentru ultrasunetele pe san
Ultrasunetele
pe san sunt folosite ca suplinitor al examinarii mamografice si fizice.
Momentul cel mai indicat pentru supunerea la un asemenea test este prezenta
unei mase palpabile pe san.
Ultrasunetele
ajuta la identificarea unei mase solide cistice. Ultrasunetele HDI ajuta la
diferentierea si identificarea maselor solide, care sunt suspecte de a fi
benigne si pentru care biopsia este optionala. Ghidarea de ultrasunete prin
aspirare cu ace fine si biopsia este una din ultimele aplicatii a
ultrasunetelor pe san. Progresul tehnologic recent permite atat pacientului cat
si doctorului un management mai bun al sanului cu ajutorul ultrasunetelor ghidate de ace.
Indicatii:
·
dupa o monograma,
acolo unde nu s-a putut face diferentierea intre un chist si o masa solida;
·
diferentierea maselor
solide cu scopul de a determina leziuni suspecte de a fi benigne:
·
mase palpabile
nevizibile intr-un test radiografic de densitate al sanului;
·
accese suspecte
intr-un san infectat.
Alte
circumstante pentru efectuarea unei examinari cu ultrasunete sunt date de
prezenta maselor suspecte de la implanturile cu silicon. Utilizand
ultrasunetele HDI, se pot obtine mai multe informatii, iar masele solide sunt
mult mai usor detectabile cu aceasta metoda. Abilitatea de a diferentia masele
benigne de altele suspecte reduce necesitatea unei biopsii pentru multi
pacienti.
3.5.5. Privire de ansamblu asupra diferentierii
maselor solide din san cu ajutorul ultrasunetelor HDI
Utilizarea
indelungata a ultrasunetelor pentru examinarea sanilor arata ca leziunile au
caracteristici de imagine definite, care indica o prezenta benigna in
analizarea masei sanului.
Urmatoarele
criterii trebuie avute in vedere:
·
margini: gradul de
iregularitate;
·
masele benigne sunt
indicate de obicei de margini netede;
·
aceste tumori par
agresive, iar extensiile sunt ca degetele.
Chisturi
simple:
·
circumscrise bine;
·
incomplete intr-un
strat fin;
·
umbre marginale
subtiri.
Mase
solide - probabil benigne:
·
suprafata ovala;
·
granite bine definite;
·
nivele uniforme joase
sau medii.
Mase
maligne:
·
suprafetele variaza;
·
neregulate;
·
nivel scazut.
4.
Intrebari
1.
Ce este tomografia si
la ce este utila?
2.
Care sunt avantajele
si dezavantajele sonografiei?
3.
Care este rolul
ultrasunetelor musculoskeletal in dignosticarea bolii?
4.
Explicati efectul
emisiune acustica indusa.
5.
Care este rolul
ultrasonografiei intraoperatorii (IONS) in reprezentarile diagnostice?