4.3. Sistemul QIC

�n �ncercarea de a reduce haosul de pe piata cartuselor de banda mai multi producatori (DEI, Archive, Cipher Data si Tandberg) s-au �nt�lnit la Conferinta Nationala pentru Calculatoare (National Computer Conference) din Houston. �n 1982. Acestia au hotar�t formarea unui comitet pentru dezvoltarea unui comitet pentru dezvoltarea unor standarde �n vederea introducerii unei clase uniforme de produse. Organizatia a fost denumita Working Group for Quarter-inch Cartridge Drive Compatibility (Grupul de lucru pentru compatibilitatea unitatilor de banda pentru cartuse de un sfert de inch) si a devenit cunoscuta sub numele prescurtat "Comitetul QIC".

�n noiembrie 1987, numele oficial al organizatiei a devenit Quarter-inch Cartridge Standards, Inc. Comitetul QIC a fost format, �n principal , din producatori care nu vindeau direct pe piata calculatoarelor personale si s-a ocupat initial de standardizarea fizica. Dezvoltarea formatelor de date a fost lasata �n seama integratorilor de sisteme. �n timp, comitetul s-a transformat �ntr-o asociatie profesionala si a recunoscut necesitatea standardizarii formatelor. Organizatia a promulgat standarde pentru toate aplicatiile benzilor magnetice. Tabelul de mai jos prezinta unele standarde adoptate de comitetul QIC pentru cartusele de date.

Primul standard dezvoltat de comitetul QIC pentru un produs comercial a fost QIC-24, o versiune cu noua piste a unitatii de banda DC300. Standardul a fost aprobat oficial �n aprilie 1983 si primele produse comerciale au aparut pe piata un an mai t�rziu. QIC-24 ofera o capacitate de 60 MB, cu o densitate de 8000 de biti pe inch. Folosind tehnica de �nregistrare �n serpentina pista cu pista, cu o viteza de deplasare a benzii de 90 de inch pe secunda, sistemul atinge o rata de transfer de 720 de kilobiti pe secunda, prin interfata QIC-02.

De atunci, istoria cartuselor de date a �nregistrat o crestere continua a capacitatii, obtinuta prin cresterea densitatii de stocare. Noile standarde maresc numarul de biti pe inch, lungimea benzii si numarul pistelor de date. Prin cresterea densitatii datelor la 10000 de biti pe inch si �nregistrarea unui numar de 15 piste pe latime de un sfert de inch a benzii, standardul QIC-120-DC dubleaza capacitatea cartuselor, ajung�nd la 125 MB. Unitatile de banda QIC-120-DC pot citi (dar nu si �nregistra) cartusele QIC-24-DC. Se mareste densitatea de stocare, si de asemenea creste si rata bruta de transfer a datelor la 900 de kilobiti pe secunda.

Un nou standard adoptat a fost QIC-150-DC. O usoara modificare a geometriei si cresterea lungimii benzii au dublat din nou capacitatea de stocare. Unitatile de banda QIC-150-DC �nregistreaza 18 piste pe latime, pastr�nd densitatea de 10000 de biti pe inch a unitatilor QIC-125-DC. Folosind benzi mai scurte (DC6150), noul standard ofera o capacitate de 150 de MB pentru un cartus. Cu benzile mai lungi (DC6250), acelasi format ajunge la o capacitate de 250 MB. Unitatile QIC-150-DC pot citi, dar nu pot scrie benzile care respecta cele doua standarde QIC anterioare.

Urmatoarea crestere de capacitate a fost realizata odata cu adoptarea standardului QIC-525-DC. Prin cresterea densitatii liniare si a densitatii pistelor cu 60 de procente (16000 de biti pe inch si 26 de piste), unitatile care respecta acest standard ofera o capacitate de 525 de MB pe benzile DC6525 (320 MB pe benzile D6320). �n plus, cresterea optionala a vitezei de deplasare a benzii la 120 de inch pe secunda face ca rata bruta de transfer �ntre banda si controler sa creasca la 1,92 megabiti pe secunda. Standardul permite si folosirea unei viteze mai mici , de numai 90 de inch pe secunda, si asigura compatibilitatea la citire cu benzile QIC-120-DC si QIC-150-DC.

Comitetul QIC a adoptat standardul care foloseste ultimul standard care foloseste ca mediu de stocare banda traditionala - respectiv banda magnetica de 550 de Oe, folosind �nregistrarea cu codificare pe grupuri - QIC-1000-DC. �nregistrarea se face pe 30 de piste, cu densitatea de 36000 de biti pe inch, ceea ce �nseamna o capacitate de 1,2 gigaocteti pe cartus. Desi noul standard a redus viteza maxima a benzii la 80 de inch pe secunda, densitatea mai mare are ca rezultat o rata de transfer sporita, respectiv 2,8 megaocteti pe secunda. Unitatile de banda QIC-1000-DC pot citi benzile �nregistrate sub toate standardele anterioare, cu exceptia standardului QIC-24-DC.

Simultan cu adoptarea standardului QIC-525-DC, comitetul QIC a introdus �n lumea cartuselor de date noi tehnologii. Standardul QIC-1350-DC introduce o noua metoda de codificare a datelor - 1,7 Run Length Limited - si un nou mediu de stocare, cu coercitivitate mai mare (900 de Oe). Noul mediu de stocare si noua metoda de codificare au permis producatorilor sa ridice densitatea datelor la 51667 de biti pe inch. Folosind 30 de piste, benzile QIC-1350-DC ofera o capacitate de 1,6 gigaocteti. La o viteza maxima de 120 de inch pe secunda (desi este permisa si viteza de 90 de inch pe secunda), sistemul poate obtine o rata buna de transfer de aproximativ 6,2 megaocteti pe secunda.

Folosind benzi mai lungi si o densitate de �nregistrare mai mare (67773 de biti pe secunda), standardul QIC-2100-DC, a marit capacitatea cartuselor la 2,6 gigaocteti. Unitatile QIC-1350-DC pot sa citeasca benzile QIC-525-DC si QIC-1000-DC, unitatile QIC-2100-DC pot citi aceste benzi, precum si cele �nregistrate cu unitatile QIC-1350-DC pe noua piste.

Trebuind sa faca fata competitiei cu alte cartuse, cu capacitati si rate de transfer mai mari (cum ar fi banda de 8 milimetri), comitetul QIC a pus la punct trei noi standarde, care au dus cartusele de un sfert de inch �n domeniul gigaoctetilor. Standardul QIC-2GB-DC �mparte banda de 900 Oe �n 42 de piste, cu o densitate de 40640 de biti pe inch, obtin�nd o capacitate de 2,5 gigaocteti pe cartus. Standardul QIC-5GB-DC creste densitatea la 96000 biti pe inch si adauga �nca doua piste (ajung�nd la 44), ceea ce �nseamna o capacitate totala de 5GB pe cartus. Standardul QIC-5010-DC creste capacitatea la 13 gigaocteti, folosind 144 de piste si o densitate de 67773 de biti pe inch. Dintre toate standardele, QIC-5GB-DC are cea mai mare rata bruta de transfer (aproximativ 8,6 MB pe secunda, la o viteza de deplasare a benzii de 90 de inch pe secunda) si cea mai buna compatibilitate. Unitatile QIC-5GB-DC pot sa citeasca orice format fizic anterior.

Minicartusele (Mini-Cartridges)

Dezavantajul cartuselor standard de un sfert de inch este dimensiunea. Instalarea unei unitati de banda cu dimensiunea 6�4 inch �ntr-un spatiu standard de 5,25 inch este o adevarata provocare, instalarea �ntr-un spatiu de 3,5 inch este imposibila. �n cautarea unui mediu mai compact, producatorii au micsorat dimensiunile produselor, reduc�nd capacitatea benzii, dar pastr�nd mecanismul de actionare. Rezultatul acestor cautari a fost numit Mini-Cartridge. Dimensiunile mai mici au fost adoptate de comitetul QIC, care a promulgat un standard. Tabelul de mai jos prezinta standardele QIC pentru minicartuse.

Primele minicartuse au fost lansate de 3M Company sub denumirea DC2000, astfel ca minicartusele sunt deseori numite cartuse de tip DC2000. Ca si �n cazul cartuselor de tip DC6000, denumirea fiecarui model indica prin ultimele trei cifre capacitatea cartusului. Cartusele DC2080 au capacitatea de 80 MB, cartusele DC2120 au capacitatea de 120 MB.

Minicartusele masoara 3,25�2,5�0,625 inch. Primele modele contineau o banda cu lungimea de 205 picioare (62,48 metri), cu aceeasi latime (un sfert de inch) ca si cartusele mai mari - de aici cifra de "2" din denumirea cartuselor. Un mare avantaj al cartuselor mai mici este faptul ca unitatile de banda care le folosesc �ncap foarte bine �n spatiile de 3,5 inch. Pe de alta parte, capacitatile cartuselor sunt inevitabil mai mici, deoarece acestea au mai putin spatiu pentru banda. Pornind de la valori modeste (o capacitate totala de 40 MB), posibilitatile de stocare ale minicartuselor au ajuns la 15,5 gigaocteti sub standardele QIC. Comitetul QIC sustine ca se va ajunge la capacitati de 30 de GB.

Standardul QIC-40-MC

Primul standard important folosit pentru patrunderea pe piata microcartuselor a fost QIC-40-MC. Standardul QIC-40-MC a fost creat pentru producerea unui mediu de salvare ieftin, destinat sistemelor de tip DOS si OS/2. Pentru a reduce cheltuielilor utilizaturilor finali, conectarea unitatii de banda la PC se facea printr-un port liber al controller-ului conventional pentru unitatea de dischete. Datorita acestei interfete, unitatile QIC-40-MC sunt cuplate la un conector liber de pe cablul unitatii de dischete. Dezavantajul acestei metode este faptul ca sistemele echipate cu o unitate Mini-Cartidge nu pot avea dec�t o singura unitate de dischete.

Sub standardul QIC-40-MC, pe latimea benzii sunt �nregistrate 20 de piste, fiecare contin�nd aproximativ 2 MB de date. Fiecare pista este �mpartita �n 68 de segmente, de c�te 29 de sectoare. Fiecare sector contine 1024 de octeti. Standardul specifica folosirea �nregistrarii cu modulatie �n frecventa modificata (modified frequency modulation - MFM) si a iesirii normale a unui controller de dischete. La viteze standard de deplasare a benzii si rate de transfer normale, informatiile sunt �nregistrate cu o densitate de 10000 de biti pe inch. Viteza de operare a benzii depinde de tipul controller-ului de dischete la care se face conectarea. Un controller cu densitate normala (care functioneaza numai cu dischete de 360 KB) permite o rata de transfer a datelor de 250 de kilobiti pe secunda, ceea ce are ca rezultat o viteza a benzii de 25 inch pe secunda. Pentru controller-ele de �nalta densitate, care opereaza la 500 de kilobiti pe secunda, viteza benzii este de 50 de inch pe secunda.

QIC-40-MC dezvolta standardele QIC anterioare, specific�nd si formatul datelor de pe banda. Acest format aloca sectoare fisierelor �ntr-un mod asemanator cu alocarea spatiului de pe discuri. Fiecare banda contine echivalentul unui tabel de alocare a fisierelor, care indica sectoarele defecte de pe banda, astfel �nc�t informatiile sa nu fie stocate �n zonele defecte sau cu risc. Formatul standard QIC-40-MC specifica foarte clar structura datelor de pe banda. Sub standardul QIC-40-MC, o treime din capacitatea potentiala a benzilor DC2000 (60MB) este dedicata informatiilor de identificare a formatului si codurilor corectoare de erori. Se folosesc doua metode de corectare a erorilor: verificarea ciclica prin redundanta (CRC) si un cod Reed-Solomon (un algoritm eficient de corectare a erorilor, folosit printre altele, �n comunicatiile interplanetare). Rata teoretica de eroare este foarte mica - 1 la 1014 - adica un bit defect la 100000 de miliarde. Conform calculelor, aceasta metoda ar trebui sa asigure aparitia unui singur bit defect la doua sute de mii de benzi. Aceasta rata de eroare ar asigura mai putine defecte dec�t �n cazul unei unitati de disc obisnuite.

Principalul dezavantaj al cartuselor QIC-40-MC este timpul. Folosirea benzilor QIC-40-MC este deseori un exercitiu de rabdare. Din cauza folosirii interfetei de dischete, transferurile de date sunt limitate la viteza dischetelor. �n plus, primele unitati QIC-40-MC aveau nevoie de aproximativ jumatate de minut pentru pozitionarea capetelor de citire/scriere la capatul benzii, �nainte de a �ncepe operatia de salvare. Capetele trebuiau pozitionate cu precizie pe pistele �nguste ale benzii. Unitatile de banda moderne elimina acest timp lung de asteptare.

Ca si dischetele, benzile QIC-40-MC trebuie sa fie formatate �nainte de a putea fi folosite. Deoarece benzile au capacitatea de stocare mai mare dec�t dischetele, procesul de formatare dureaza mai mult - o trecere la viteza maxima a benzii peste capul de scriere pentru fiecare pista. Aceasta �nseamna aproximativ o ora pentru 40 de MB. Pentru economisirea timpului de formatare multi producatori de sisteme QIC-40-MC permit formatarea partiala a benzii, la o capacitate mai mica, de obicei �n portiuni de 2 MB, adica o singura pista. O solutie mai buna, aplicata de majoritatea producatorilor pentru formatele de benzi moderne, este folosirea cartuselor preformatate.

Necesitatea formatarii benzilor QIC-40-MC si a minicartuselor standard aparute ulterior nu are numai dezavantaje. Desi dureaza destul de mult, ofera si unele beneficii. De exemplu, �n timpului procesului de formatare sunt marcate toate sectoarele defecte. Deoarece banda este formatata cu un tabel de alocare a fisierelor, accesul la sectoarele benzii se poate face aleatoriu. Desi banda trebuie sa fie derulata pentru a ajunge �ntr-un anumit punct, formatul permite identificarea exacta a fiecarui sector, fara referiri la sectoarele vecine. Aceasta �nseamna ca nu trebuie sa se citeasca �ntreaga banda ca sa se gaseasca un anumit fisier. Ca urmare, o banda QIC-40-MC poate imita modul de operare al unei dischete - dar nu si viteza acesteia pentru operatiile de acces aleatoriu. �n plus benzile formatate simplifica adaugarea noilor fisiere pe o banda partial folosita, deoarece sistemul poate afla cu usurinta unde s-a oprit scrierea pe banda.

Standardul QIC-80-MC

Urmatorul pas dupa QIC-40-MC a fost QIC-80-MC, care extrapoleaza standardul anterior. QIC-80-MC defineste nu numai aranjamentul fizic al pistelor pe banda si densitatea datelor, dar si formatul logic al datelor (ceea ce, teoretic, face ca benzile �nregistrate pe o unitate sa fie interschimbabile cu cele �nregistrate pe alta unitate - un obiectiv �n sf�rsit atins), metoda de corectare a erorilor (care, teoretic, face ca rata erorilor pe banda sa fie mai mica dec�t cea de pe discul pentru care se face salvarea de siguranta) si schemele de comprimare a datelor, care pot fi folosite optional. Unitatile de banda care respecta standardul QIC-80-MC pot sa citeasca dar nu si sa scrie cartuse QIC-40-MC. Principala diferenta dintre cele doua standarde este aceea ca benzile QIC-80-MC contin piste mai multe si mai �nguste - 28 �n loc de 20. �n plus, densitatea datelor pe fiecare pista a crescut de la 10000 la 14700 de biti pe inch. Rezultatul efectiv este dublarea capacitatii de stocare a benzii care a ajuns la 80 de megaocteti.

Desi unitatile QIC-80-MC pot fi conectate la controlerele de dischete, exista si alte variante. Interfata acestora se bazeaza pe controller-ul de dischete 765 sau un cip echivalent cu acesta, care poate fi un adaptor gazda separat sau cu un canal liber al controller-ului de dischete existent. Forma pe care o iau aceste circuite determina usurinta de instalare a unui sistem Mini-Cartridge. Unele unitati de banda pot fi cuplate direct la orice conector liber de pe cablul unitatilor de dischete. Altele intercepteaza semnalele transmise de controller-ul de dischete �nainte ca acesta sa ajunga la unitatile de dischete, ceea ce �nseamna un cablu �n plus si ceva mai multa confuzie �n interiorul PC-ului. Altele folosesc placi de extensie suplimentare, cu circuite electronice dedicate (dar bazate tot pe cipurile controller-elor de dischete).

Desi interfata QIC-80-MC se bazeaza pe controller-ul traditional de dischete, standardul accepta si ratele mai mari de transfer ale unitatilor de dischete cu densitate foarte mare (extra density), respectiv un megabit pe secunda. Unitatile QIC-80-MC pot folosi si benzi cu 50 de procente mai lungi, ceea ce le mareste capacitatea la 120 MB. Majoritatea sistemelor QIC-80-MC ofera si posibilitatea de comprimare a datelor, dubl�nd capacitatea cartuselor.

Standardul QIC-100-MC

Urmatorul numar dupa QIC-80-MC este standardul QIC-100-MC, dar numele acestuia poate crea confuzii. QIC-100-MC a fost, de fapt, primul standard Mini-Cartridge adoptat de comitetul QIC �n anul 1985. �n timp ce numele QIC-40-MC si QIC-80-MC se refera la capacitatea nominala a sistemelor, QIC-100-MC nu contine o astfel de indicatie. Capacitatea benzilor QIC-100-MC este de numai 40 MB. Spre deosebire de celelalte standarde, unitatile QIC-100-MC folosesc interfata SCSI, nu interfata de dischete. Din nefericire, costul acestei interfete cu performante mai mari elimina principalul motiv al optarii pentru sistemele Mini-Cartridge, respectiv costul scazut. Ca urmare, formatul QIC-100-MC nu a reusit niciodata sa c�stige piata.

Standardul QIC-128-MC

�n mai 1989, QIC a adoptat ultimul standard Mini-Cartridge bazat pe vechea banda de 550 de Oe, QIC-128-MC. �n mare parte o actualizare a standardului QIC-100-MC, noul format a crescut numarul de piste cu 50 de procente (ajung�nd la 32), a marit densitatea de stocare si viteza de deplasare a benzii de la 60 la 90 de inch pe secunda. Aceste modificari au �mbunatatit capacitatea benzilor de peste 3 ori, de la 40 la 128 MB, folosind cartuse DC2165. Unitatile QIC-128-MC pot folosi si benzi mai scurte, DC2110, dar ofera numai o capacitate de 86 MB. Unitatile care respecta standardul QIC-128-MC pot sa citeasca benzile produse conform specificatiilor QIC-100-MC. Totusi, ca si modelul precedent, nici acest standard nu a devenit vreodata popular.

Seria QIC-3000

Pentru a creste capacitatea de stocare a minicartuselor, astfel �nc�t sa tina pasul cu harddisk-urile, aflate �ntr-un proces de dezvoltare rapida, comitetul QIC a trecut la un nou mediu, cu coercitivitate mai mare, pentru toate standardele Mini-Cartridge ulterioare. �ncep�nd cu anul 1991, toate standardele Mini-Cartridge se bazeaza pe medii magnetice cu coercivitatea de 900 de Oe sau mai mare. Aceasta schimbare este reflectata de noua nomenclatura care nu mai corespunde capacitatii cartuselor.

Primul dintre aceste noi standarde a fost adoptat �n aprilie 1991 si a adus �n lumea minicartselor tehnologia de mare viteza, folosita pentru cartusele de date cu dimensiuni mai mari. Introdus sub numele de QIC-470 si QIC-555M, dar redenumit ulterior QIC-3030-MC, noul standard ridica densitatea datelor la 40600 de biti pe inch, la o viteza de deplasare a benzii de 60 de inch pe secunda, suficienta pentru asigurarea unei rate brute de transfer apropiata de 2,5 megabiti pe secunda. Pentru transferul acestui flux de date de mare viteza catre sistem, QIC a �nzestrat noul standard cu o interfata SCSI-2. Pentru cresterea capacitatii, standardul QIC-3030-MC specifica �nregistrarea unui numar de 40 de piste pe banda cu latimea de un sfert de inch, ceea ce �nseamna o capacitate de 580 megaocteti pentru un cartus standard QIC-143 cu banda de 900 de Oe. Noul model este total diferit de orice altceva din lumea cartuselor, asa �nc�t unitatile QIC-3030-MC nu sunt compatibile cu nici unul dintre standardele anterioare.

C�teva luni mai t�rziu, �n iunie 1991, QIC a adoptat un nou standard, �n acelasi domeniu de capacitate, QIC-3020-MC (numit initial QIC-385 si QIC-500M), care permitea unitatilor de banda citirea cartuselor QIC-40-MC si QIC-80-MC. Ca si modelele anterioare, unitatile QIC-3020-MC sunt proiectate astfel �nc�t sa foloseasca interfata de dischete sau interfata AT Attachment (IDE). Pentru acomodarea la cerintele acestor interfete, QIC a redus viteza de deplasare a benzii la 22,6 inch pe secunda, pastr�nd aceeasi densitate de �nregistrare (44250 de biti pe inch). Ca si QIC-3030-MC, QIC-3020-MC �nregistreaza 40 de piste pe latimea benzii, ceea ce permite celor doua standarde sa foloseasca acelasi mecanism, fiind necesara doar o modificare firmware pentru schimbarea vitezei de deplasare a benzii densitatii datelor. Standardul QIC-3020-MC ofera o capacitate de 500 MB pe un minicartus standard QIC-143.

Pentru contracararea concurentei reprezentate de catre mediile elicoidal, �n februarie 1992, QIC a introdus o versiune perfectionata a standardului QIC-3030-MC, oferind posibilitatea de stocare a patru gigaocteti de date necomprimate pe un singur minicartus. Pentru obtinerea acestei capacitati, a fost necesara reducerea latimii pistelor - a caror numar a ajuns la 144 - si cresterea densitatii liniare la 67773 de biti pe inch. Unitatile de banda care respecta noul standard, numit QIC-3070-MC, pot sa citeasca si cartusele QIC-3030-MC.

�n iunie 1993, QIC a adoptat o versiune de capacitate mai mica a standardului QIC-3020-MC, sub numele QIC-3010-MC. Prin reducerea la jumatate a densitatii datelor, noul standard a �njumatatit capacitatea cartuselor, pastr�nd nemodificati ceilalti parametri. Standardul rezultat este mai putin pretentios din punct de vedere al echipamentelor si permite �nregistrarea mai putin densa a datelor, care ar trebui sa fie mai sigura. Mostenind caracteristicile standardului QIC-3030-MC, unitatile QIC-3010-MC pot sa citeasca benzile QIC-40-MC si QIC-80-MC. Mai mult, unitatile QIC-3030-MC pot sa citeasca benzile QIC-3010-MC, dar unitatile cu capacitate mai mica nu pot citi benzile �nregistrate pe mecanismele cu capacitate mai mare.

�n competitie directa cu benzile audio digitale (Digital Audio Tape) �n ianuarie 1994, QIC a adoptat doua noi standarde �n domeniul gigaoctetilor. QIC-3080-MC ofera o capacitate de 1,6 gigaocteti pe un minicartus cu banda de 900 Oe, �nregistr�nd 60 de piste cu o densitate liniara de 60000 de biti pe inch si o viteza a benzii �ntre 30 si 80 de inch pe secunda. QIC-3090-MC creste capacitatea de stocare a cartuselor, folosind densitati mai mari ale datelor datorate benzilor de 1300 de Oe. Un singur cartus QIC-3090-MC poate stoca doi gigaocteti de date, �mpartiti pe 48 de piste cu o densitate liniara de 93333 biti pe inch. �n sistemele 3090-MC, banda se deplaseaza cu o viteza de 56,5 inch pe secunda.

Standardul QIC-3070-MC adoptat �n februarie 1992, specifica �nregistrarea a 144 de piste pe o banda de 900 de Oe, cu o densitate liniara de 67773 biti pe inch, ceea ce �nseamna un total de patru gigaocteti pe fiecare cartus. Unitatile QIC-3070-MC folosesc cartuse speciale (QIC-138), dar pot sa citeasca si benzile �nregistrate pe unitatie QIC-3030-MC. Aparitia unor medii magnetice cu o coercitivitate si mai mare a permis comitetului QIC sa adopte c�teva noi standarde pentru cartuse, toate cu capacitatile de mai multi gigaocteti.

Standardul QIC Wide

Harddisk-urile standard din majoritatea PC-urilor actuale au dublat aceasta capacitate, fara sa recurga la comprimarea datelor. Pentru a permite folosirea cartuselor de banda pentru discurile mai mari, Sony Corporation a crescut cu 68 de procente capacitatea cartuselor, prin utilizarea unei benzi de latime mai mare, cre�nd astfel cartusele QIC-Wide. Noile cartuse "de un sfert de inch" contin benzi magnetice cu latimea de 8 milimetri (0,315 inch). Noul format a fost adoptat ulterior si de alti producatori, cartusele de acest tip fiind disponibile din mai multe surse.

Capacitatea unui singur cartus QIC-Wide porneste de la 200 MB, necomprimat, si ajunge la 4 GB, folosind pelicule magnetice avansate, unitati mai moderne si tehnici de comprimare a datelor. Surprinzator, benzile mai late nu au determinat cresterea preturilor. Cu exceptia dimensiunii cartuselor si a distantei pe care trebuie sa o parcurga capetele de citire/scriere pentru a se pozitiona pe pistele benzii, mai numeroase, standardele QIC-Wide nu modofica tehnologia de baza. Tabelul de mai jos prezinta caracteristicile minicartuselor QIC-Wide produse de Sony.